Dă-mi mâna ta, să scriem o poveste
Și dă-mi și sufletul, să îl îmbrac în dor!
Uimim destinul care, zilnic, ne uimește
Și nu știm ce va fi în viitor!
Dă-mi pașii tăi, să îi conduc spre mine
Și nu-mi lua iubirea în zadar!
Nu mă lăsa pierdută în mulțime
Și dă-mi motive să îți zâmbesc iar!
Dă-mi chipul tău, să-l tipăresc în minte,
Dă-mi zâmbetul acela ce m-a amețit!
Dar nu îmi da doar false jurăminte,
Căci am să uit tot ce mi-am amintit!
Dă-mi pacea ta, să o păstrez în suflet
Și nu-mi tulbura și azi gândurile!
Dă-mi fericire! Fă-o un decret!
Și hai să nu ne uităm rolurile!
Dă-mi slove blânde, să le așez în rime
Și dă-mi metafore, să le îmbăt cu stil!
Dă-mi aripi, ca să fiu la înălțime,
Dar nu-mi mai da lacrimi de crocodil!
Tu dă-mi putere, chiar de n-am nevoie,
Eu în lumina-ți vreau să mă înec!
Dă-mi tot ce poți să-mi dai, de bunăvoie,
Ca să te scriu și-apoi să te fac cântec!
Dă-mi tot ce ai, ba chiar mai mult!
Nu voi cruța nimic din ce-mi poți da!
Și, chiar de-ai să refuzi, eu n-am s-ascult,
Căci vreau să te fac să-mi dai viața ta!
02.04.2018

Lasă un comentariu