Be my B

Nu mai au lacrimi ochii mei să plângă 
Și glasul, slab, începe să se frângă;
N-au mai zâmbit, de mult, nici buzele-mi uscate,
Iar, pentru cei ce știu, de mult nu mai e noapte.

Nu mai există sunet, nici muzica nu-mi cântă
Și amintiri se sting sub vraja violentă.
Nici nu mai sunt culori, în suflet să-mi picteze,
Iar, pentru cei ce știu ... - ei pot doar să ofteze.

Nu mai e soare pe cerul înnorat
Și câmpul, înverzit, acum de spini e devorat;
N-a mai rămas nici pace, acum e doar furtună,
Iar, pentru cei ce știu, eu nu mai sunt nebună.

Nu mai am răsuflare, când toți mereu suspină
Și măști cad tot mai des, eu devenind străină;
Rămâne doar o umbră ce, subtil, licărește,
Căci toată lumea știe, dar nimeni nu cunoaște!

27 aprilie 2026