Be my B

”Căci lumea noastr-a fost măiastră Și-am vrea să o vindem la plic!”


Sunt paradoxul ce oricând va pleca!

Dar nu sunt eu aceea ce transformă noaptea-n zi
Și nici nu sunt lumină pe al tău chip frumos;
Eu n-am știut vreodată ce înseamnă a zâmbi,
Iar tu îmi pui în ramă trecutul dureros…

Dar nu sunt eu aceea ce-aduce fericire
Și nici nu am curajul să mă accept cum sunt;
Tu îmi oferi zeci de motive să trăiesc din iubire,
Iar eu mă simt doar ca o umbră pe pământ…

Dar nu sunt eu aceea ce face totul bine
Și nici să mă repar nu știu, nici n-are rost;
Tu vrei să vezi doar ce e mai frumos în mine,
Iar eu nu găsesc nicăieri un loc drept adăpost…

Dar nu sunt eu aceea ce se lasă-nfrântă-n noapte
Și nici nu sunt cea care mai poate a lupta;
Tu vrei să crezi mereu în ale mele șoapte,
Iar eu sunt paradoxul ce oricând va pleca…

Dar nu sunt eu aceea ce știe să iubească
Și nici să te urăsc vreodată n-am știut;
Tu ești acel’ ce de durere vrea să mă ferească,
Iar mie mi-a plăcut mai mult ce a durut…

Dar nu sunt eu aceeași ca și altădată
Și nici n-am fost vreodată ce nu sunt;
Sunt doar un vis ce se înalță și se pierde deodată,
Iar tu mă vei vedea cum plâng’n al meu mormânt…

…Căci nu sunt eu aceea ce exist,
ci eu sunt doar un gând…

17.09.2018



Lasă un comentariu

About Me

Cuvinte din suflet, pentru suflete. Be my B and let me yours too!

Buletin de știri