Mă întreb, cine a câștigat
Lupta condusă de orgoliu?
Amândoi ne-am îndepărtat,
Acum iubirii îi purtăm doliu…
Dar, oare, chiar s-a terminat?
Sau, oare, se va termina?
Călcăm azi pe teren minat
Și nu știm ce se va-ntâmpla…
Însă inimile, din nou, plâng,
Și-a ta, și-a mea, pline de dor;
Eu vreau la tine să ajung,
Tu vrei să aștepți alt decor…
Mă las purtată de durere,
Încerc, din greu, să te-ocolesc;
Tu nu vrei nici să stai, dar nici să spui ”La revedere!”
Iar tot ce știu eu e că te iubesc!
Pendula ceasului se mișcă-ncet
Și-o nouă zi senină se arată,
Dar, tot ce simt acum, la mine-n piept
Este dorința să las totul baltă!
Dar nu mă lași nici tu
Să rămân doar o amintire;
Și nu te las nici eu
Să-mi fii o altă dezamăgire…
Și ne complacem în situații care dor,
Nu știm de-i nebunie sau iubire;
Dar așteptăm să fie totul mai ușor
Și sperăm că o să găsim fericire…
Însă, pe drumul spre a noastră împlinire,
Obstacole ne-arată un viitor incert;
Și, de greșim cu a noastră simțire,
Vom rămâne doar cu un suflet inert…
…
…Căci tu nu îmi dai drumul; eu nu vreau să te pierd! …
14.01.2019

Lasă un comentariu