Am scris cu sângele-mi un vers
Ce prevestește doar durere;
Am obosit de la atâta mers
Printre morminte ce îmi spun ”La revedere!”
Cerneala s-ar risipi printre cuvinte,
De-asta eu sângele mi-l folosesc;
Iar trupu-mi ține loc de pergamente
Căci așa mi se pare mai firesc!
Și scriu pe trupul meu, acum fierbinte,
Ceea ce sunt, ce-am fost și ce voi fi;
Le scriu pe toate ca pe-o rugăminte:
Să nu mă judeci, de nu voi mai fi!
Cu sângele-mi curat eu las în urmă
Cuvinte să le poți cândva citi,
Cuvinte ce pot deveni o armă
Împotriva celor ce nu știu a simți.
Cândva, când trupu-mi se va dezgoli
Și vei citi cuvintele ce le-am ales,
Vei începe cu drag a mă privi,
Căci, tu, abia atunci mă vei fi înțeles!
Dar, prea târziu va fi acel moment,
Căci trupu-mi va fi nemișcat și rece,
Iar sângele-ți va spune, permanent,
Că sufletul meu a ales să plece!
07.08.2018
Be my B 
Lasă un comentariu