Înainte să dispar,
M-am împrietenit cu mine;
Cu cea de ieri, nu cea de mâine.
M-am împrietenit cu boala din plămâni
Și nu m-am așteptat nici la minuni.
Mi-am cumpărat un infinit de alifii
Sperând să mai alunge din stafii;
Am încercat remedii naturale,
Dar și pe cele mai puțin morale.
M-am înecat în vinuri și tutun,
Am încercat tot ce nu era bun;
Mi-am pus în tăieturi tone de sare,
Dar zilele nu au fost mai amare.
Mi-ați oferit o vestă de salvare
Însă se pare că a fost prea mare…
Am plutit în mijlocul furtunii,
Dar n-am găsit sfârșitul lumii.
Mi-am pictat zâmbetul cu ruj și fard,
Am turnat apă, să nu văd cum ard,
Mi-am închis sufletul în colivia rece,
Însă coșmarul n-a putut să plece.
Am zăbovit în gara înghețată
Și de speranță m-am lăsat curtată;
Am așteptat trenul ce nu mai vine…
Am așteptat ore întregi pe șine.
Am încercat să zbor la înălțime;
Am reușit să cad, cum știu mai bine…
M-am încuiat în lumea-ntunecată
Și n-am rămas nici vie, dar nici moartă.
23 iulie 2026

Lasă un comentariu